Anxietatea și fricaAnxietatea și frica sunt două stări cu origine comună.

Originea comună a anxietății și fricii

Anxietatea este prezentă ca stare normală în viața zilnică de ex devenim neliniștiți în fața unui eveniment prezent sau viitor, ne frământă rezolvarea unei probleme sau ne cuprinde panica într-o situație neprevăzută. Anxietatea care ține de patologie este definită printr-o intensitate care perturbă funcționarea normală a persoanei în viața zilnică.

 

Image courtesy of Feelart atFreeDigitalPhotos.net

Deoarece anxietatea ia forme variate și apare în multe condiții medicale, în limbaj psihiatric se vorbește despre sindromul anxietate. Simptomele deanxietate împiedică persoana respectivă să-și folosească resursele și să-și atingă scopurile în carieră sau în viața personală; de asemenea simptomele anxioase îi afectează relațiile sociale. O persoană care suferă de anxietate evită acele situații sociale care duc la stare de discomfort pentru a-și ameliora suferința dar ceilalți o percep ca fiind ciudată și neintegrată în grup/societate.  

Frica este o emoție care face parte din registrul normal al emoțiilor umane. Ambele stări sunt inițiate de perceperea (conștientă sau inconștientă) a unei amenințări. Funcția acestor emoții este de a activa mecanismul de apărare prin fugă sau acțiuni de apărare. Rolul fricii este de a mobiliza persoana într-o situație de amenințare. De asemenea sunt stimulate mecanismele fiziologice, mai precis sistemul nervos autonom, de aici apariția de transpirații, palpitații sau creșterea frecvenței respirației.

          

Între cele două stări emoționale nu există o delimitare clară, ele se află pe un continuu și trec una în cealaltă. Frica se transformă în anxietate atunci când situația de amenințare persistă iar persoana în cauză nu percepe nici o soluție; mai mult, anticipă consecințe catastrofale!

 

Diferențe între frică și anxietate

  • frica este o emoție primară care, în caz de amenințare concretă, motivează persoana către acțiuni de apărare (fugă sau apărare în caz de amenințare identificată, concretă;)

  • frica este trăită subiectiv ca impuls căruia nu-i poți opune rezistență, ca impuls de a acționa (mai precis de a fugi) în fața unui amenințări iminente;

  • anxietatea nu este asociată cu acțiune ci este trăită subiectiv ca lipsă de speranță; anxietatea apare în situații în care amenințarea percepută de persoană nu poate fi înlăturată (soluționată) prin fugă sau evitare;

  • frica este o reacție în fața unei amenințări percepute (concrete);

  • anxietatea este o stare în fața unor amenințări mai puțin reale, de fapt ea apare în fața unor amenințări așteptate, anticipate. Ceea ce anticipă? Se anticipă un eșec, o consecință catastrofală, se așteaptă o respingere, o rejecție, un eveniment amenințător. Deseori avem gânduri care generează anxietate și nu fapte care reprezintă o amenințare reală.