Fobii SpecificeCe sunt fobiile specifice?

Ceea ce definește fobia este teama irațională legată de o situație sau obiect. Teama este intensă și durabilă de ex teama de a călători cu avionul, teama de păianjeni, teama de sânge, teama de injecții etc., pentru a aminti doar unele dintre fobiile specifice.

 

 

Image courtesy of Feelart at FreeDigitalPhotos.net

 

Teama în fobie 

  • este irațională în sensul că persoana suferindă este conștientă că teama este exagerată în raport cu gradul de periculozitate al obiectului sau situației. Cât de periculos poate fi un păjanjen? Sau cât de des se întâmplă să se prăbușească avionul?

  • nu trebuie să fie teama de apariția unui atac de panică (ca în sindromul de panică);

  • nu trebuie să fie teama de a fi evaluat social (ca în fobia socială); 

Nu în toate situațiile în care anxietatea este centrată pe o situație sau obiect este vorba despre o reacție fobică! Există situații în care anxietatea poate fi reală! Soldații capturați în război se tem de tortură caz în care anxietatea lor este reală și nu are legătură cu fobia.

Când persoana este expusă stimulilor care duc la fobie se declanșează o reacție imediată de anxietate puternică, intensă care poate lua forma unui atac de panică cu tot registrul de simptome. Persoana suferindă face orice pentru a evita aceste trăiri puternice, ceea ce duce la evitarea pe viitor a expunerii la astfel de stimuli ”fobici” (așa numitele comportamente de evitare). 

Comportamentul de evitare este central în fobie. Persoana dorește să evite reacția fobică care este asociată cu stare de discomfort intens și suferință întrucât experiența expunerii la stimulii fobici rămâne bine întipărită în minte. De ex călătoria cu avionul pentru o persoană care are fobie de a călători cu avionul este trăită intens, ca stare de anxietate puternică, eventual atac de panică. Pe de altă parte persoana face evaluări neadecvate, anticipând consecințe catastrofale, și evită pe viitor călătoria cu avionul.   

 

Tipuri de fobii specifice

Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, DSM-IV-TR:

  • teama de ființe vii (ex câini, șerpi, păianjeni);

  • teama de fenomene naturale (fulger, apă, înălțimi);

  • teama de sânge, injecții sau de vătămare corporală;

  • teama de situații ca de ex călătoria cu avionul, teama de a lua liftul;

  • atipice (teama de sufocare).

Prevalența fobiilor specifice. Cât de frecvent întâlnite sunt fobiile specifice? Fobiile față de ființe vii (animale) sunt destul de frecvent întâlnite, circa 40% dintre femei și 20% dintre bărbați au fobie față de șerpi. Fobiile specifice sunt mai frecvente la femei decât la bărbați, aprox 15% dintre femei și 7.5% dintre bărbați. Fobia de sânge, injecții și vătămări corporale se întâlnește la aproximativ 5% din populație, fobia de călătoria cu avionul la 10% din populație.

Debut și posibile cauze ale fobiilor specifice 

Fobia de animale sau insecte: survine de obicei înainte de vârsta școlară fără a se putea incrimina un motiv special. Când fobia apare după această vârsta poate fi incriminată o întâmplare (ex copilul a fost mușcat de un câine). Mai frecvente sunt fobiile față de șerpi, câini, păsări, șoareci și păjanjeni.

Fobia de fenomene naturale: survine de obicei în copilărie. Aici intră teama de fenomene naturale ca de ex furtuni, apă, înălțimi. Teama de înălțimi, teama de a nu aluneca sau a se prăbuși. Teama de întuneric este frecvent întâlnită la copii și uneori la vârsta adultă.

Fobia de sânge, injecții sau vătămări corporale apare la vîrsta preșcolară sau mai târziu.  Persoanele cu astfel de fobii merg atât de departe încât refuză intervenții chirurgicale sau vizita la stomatolog.

Fobii legate de situații cum ar fi călătoria cu avionul, vizita la stomatolog, a lua liftul sau claustrofobia (aceasta este o fobie specifică care apare în situații cu posibilitate de mișcare limitată ca lifturi, camere mici și întunecoase, prost luminate, cinematografe, autoturisme). Aceste tipuri de fobii apar de regulă la adolescență sau vârsta adultă.

Agorafobia apare de regula între vârsta de 20-40 de ani, sau mai devreme la copilul care are alte tulburări fobice ca de ex fobia de întuneric, anxietatea de separare de părinți.

În apariția fobiilor specifice este incriminat materialul genetic, ceea ce moștenim de la părinți dar și prin trăirea directă a unor experiențe neplăcute ca de ex suferință în scaunul stomatologic, blocarea în lift. Alte teorii susțin că fobiile specifice sunt învățate prin observarea fobiilor părinților sau prin preluarea mesajelor verbale ale părinților care-și avertizează copii de pericolul unor situații. Fobiile în sine sunt legate de situații care implică un anumit grad de periculozitate și amenințare (apă, înălțime, șerpi, spații închise etc.). Un rol important l-ar juca felul în care este transmis mesajul de avertizare de către părinți și decodarea lui de către copil.

Diferența între fobiile specifice și agorafobie

Dacă în fobiile specifice se reduce nivelul de anxietate prin evitarea situațiilor fobice, nu același lucru este valabil în cazul agorafobiei, comportamentul de evitare sau părăsire a situației nu duce la reducerea nivelului de anxietate. Agorafobia se caracterizează printr-un nivel mai generalizat și constant de anxietate în comparație cu celelalte fobii specifice.