Sindromul de stres posttraumatic Ce este sindromul de stres posttraumatic?

Cunoscut sub denumirea de PTSD (posttraumatic stress disorder) sindromul apare după trăirea unor întâmplări și evenimente ca război, catastofe naturale, tortură, viol, martor la omucidere sau amenințarea cu omuciderea, amenințare la adresa propriei vieți.

 

Image courtesy of chrisroll at FreeDigitalPhotos.net

 

Este vorba despre trauma intensă, violentă, situată în afara limitelor umane, neobișnuită, trăită de persoana respectivă. În aceste situații traumatice persoana suferindă reacționează prin simptome ca teamă intensă, durere, lipsă de speranță.

Evenimentul traumatic este retrăit în mod repetat sub forma de:

  • imagini, repetitive, amintiri dureroase, gânduri, percepții legate de întâmplarea traumatică, ce trec prin minte cu toată încărcătura lor emoțională negativă;

  • coșmaruri repetate legate de evenimentul respectiv, apar chiar iluzii și halucinații;

  • retrăirea evenimentului cu emoții, acțiuni ce s-au întâmplat la un moment dat în mod real, fenomen cunoscut sub denumirea de flashback, ca de ex un amestec de imagini care se derulează în fața celui suferind ca la cinematograf, cu emoții însoțitoare ca anxietate, deznădejde, disperare, spaimă, lipsă de speranță, tristețe, vină etc.;

  • reacție intensă de anxietate atunci când persoana suferindă vine în contact cu stimuli interni sau externi care sunt asemănători celor din întâmplarea traumatică reală (de ex. sunete asemănătoare, imagini, culori din mediul înconjurător sau care apar în minte la un moment dat):

  • reacții fiziologice (palpitații, transpirații, senzație de nod în gât, tremurături etc) la contactul cu acești stimuli din mediu sau stimuli imaginari.

Stimulii care sunt asociați cu trauma sunt în mod permanent și activ evitați. Aici intră gânduri despre traumă, discuții despre traumă chiar și emoții asemănătoare sunt evitate prin evitarea stimulilor care ar duce la astfel de emoții (de ex. persoana suferindă nu se uită la filme cu violență, drame, catastrofe etc).

Activități, persoane sau locuri care ar activa memoria evenimentului traumatic sunt de asemenea cu desăvârșire evitate (de ex. persoana suferindă evită să se întoarcă la locul traumei, să întâlnească persoane care au supraviețuit). Persoana respectivă nu poate să-și reamintească o parte importantă a evenimentului trumatic, anumite momente ale evenimentului traumatic care a avut loc.

De obicei aceste persoane nu arată capacitatea de a trăi emoții, sunt lipsite de interes pentru a participa la activități, nu au o imagine a viitorului, nu se pot vedea în viitor ca având familie, copii, carieră, ca și ceilalți. În plus sunt apatici, dezinteresați de ceilați oameni, izolați în propria lume.  

 

Sindromul de Stres Posttraumatic (PTSD) simptome

Cel puțin două dintre următoarele simptome trebuie să fie îndeplinite pentru punerea diagnosticului de PTSD:

  • tulburări de somn, dificultăți de a adormi, treziri frecvente și dificultăți de continuare a somnului;

  • iritabilitate crescută;

  • ieșiri agresive sau reacții puternice în situații surpriză, accese de furie fără motiv;

  • reacții exagerate la lumină și/sau sunet cu apariție bruscă;

  • dificultăți de concentrare;

  • ușor de înspăimântat;

  • activ, observant, treaz, în stare de supervigilență.

 

Prevalența PTSD. Cât de frecvent este întâlnit sindromul de stres posttraumatic? In general acest sindrom are o frecvență de 1-8%, cu variații destul de mari, în funcție de metoda de diagnostic folosită și de tipul de traumă. PTSD a fost întâlnit cu o frecvență mult mai mare în situații traumatice ca de ex erupții vulcanice (SUA; 22%), operații militare (Irak, 78%). 

Debut și posibile cauze ale PTSD. Sindromul de stres posttraumatic poate să debuteze direct (PTSD acut, dacă simptomele au fost prezente mai puțin de trei luni) sau în intervalul a șase luni de la evenimentul traumatic (PTSD cronic, dacă simptomele au fost prezente timp de trei luni sau mai mult). PTSD poată să aibă și un debut întârziat, dacă simptomele debutează la cel puțin șase luni sau mai mult de la traumă. 

În apariția PTSD sunt incriminați mai mulți factori de risc cum ar fi sexul, vârsta, personalitatea, gradul de sănătate mentală. Copii și bătrânii au un risc mai crescut, femeile au un risc dublu de a face acest sindrom, orice abatere de la personalitatea normală crește riscul de a face PTSD după expunerea la traume. Alți factori de risc studiați ar fi o copilărie traumatică, părinți sau membri de familie cu tulburări psihice sau propria boală psihică. O personalitate stabilă, matură din punct de vedere psihologic, prezența de prieteni, membri de familie ca și trăirea senzației de coerență pe care persoana afectată o are după traumă (un fel de înțelegere a traumei), reprezintă un factor de apărare și face ca individul să-și păstreze sănătatea psihică în situații greu de suportat.

PTSD a fost cunoscut de multă vreme dar sub alte denumiri ca de ex sindromul lagărelor de concentrare din timpul nazismului și a început să fie studiat mai intens după războaiele din secolul trecut. Sindromul de stres posttraumatic poate fi dezvoltat în urma altor traume care țin de amenințarea integrității fizice, viol sau alte forme de agresiune sexuală sau fizică. Foarte mulți refugiați care caută azil în alte țări din cauza războiului (ex. războiul din Bosnia) sau soldați care au participat la acțiunile din Afganistan suferă de PTSD.

Noua versiune a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM-5, 2013) include Sindromul de Stres Posttraumatic  (PTSD) în categoria Tulburări legate de traumă și alți agenți de stres (Trauma-and Stressor Related Disorders) și aduce unele modificări ale criteriilor de diagnostic. Mai multe informații găsiți în articolul ”DSM-5 și Sindromul de Stres Posttraumatic”