Diagnostic depresieDepresie și criterii de diagnostic

Pentru a diagnostica tulburările de depresie medicul adună informații despre starea psihică a persoanei prin interviul clinic. Interviul constă din întrebările adresate de către medic pacientului; persoana suferindă descrie ea însăși felul în care se simte emoțional, gândește și se comportă.

Totodată medicul observă comportamentului pacientului în situația clinică (în cabinetul medicului sau în clinica din spital) și evaluează rezultatele testelor, chestionarelor și scalelor de depresie pe care persoana suferindă le-a completat. Diagnosticul de depresie este pus dacă criteriile de diagnostic sunt îndeplinite.

Criteriile de diagnostic ale tulburărilor psihice sunt descrise de două sisteme de diagnostic: cel mai utilizat este Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, cunoscut sub denumirea Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders sau DSM-IV-TR, text revizuit (2000), elaborat de Asociația Americană de Psihiatrie (APA). DSM-5 (2013) este ultima ediție.

Alternativ se folosește Clasificarea Internațională a Bolilor cunoscută sub denumirea International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems sau ICD-10 (1992), elaborată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Criteriile de diagnostic se referă la simptome pe care persoana suferindă trebuie să le aibă pentru a fi diagnosticată cu depresie, durata simptomelor, diagnosticul diferențial al depresiei, gradul în care simptomele perturbă desfășurarea normală a vieții în plan social și profesional.

Acestea sunt două sisteme de diagnostic a tulburărilor mentale, utilizate în întreaga lume, conform cărora se pune diagnosticul de depresie.

 

Image courtesy of stockimages at FreeDigitalPhotos.net