Tratamentul farmacologic al depresieiTratarea depresiei cu medicamente antidepresive

Medicamentele antidepresive se încadrează în două categorii. Prima generație de medicamente antidepresive este denumită antidepresive triciclice și ele sunt ca acțiune psiho-chimică similare.


Antidepresive din generația a doua

A doua generație de antidepresive a apărut prin anul 1985 și este un grup mult mai diversificat, cu patru sau cinci subgrupuri de medicamente antidepresive până în prezent. Acest grup mai nou de medicamente antidepresive este de departe cel mai comun utilizat în prezent, astfel:

SSRI

Medicamentele de tip SSRI reprezintă cel mai comun tip de tratament farmacologic împotriva depresiei. SSRI înseamnă “selective serotonin reuptake inhibitors “ și descrie mecanismul prin care aceste medicamente acționează. 

Mecanism: SSRI inhibă recaptarea de serotonină de către celulele nervoase care trimit semnalul nervos. Astfel medicamentele de tip SSRI determină o creștere a cantității de serotonină în spațiul sinaptic dintre neuroni.

SSRI sunt de ex Fluoxetine (Prozac), Sertraline (Zoloft) și Escitalopram (Lexapro).  


SNRI

Preparatele de tip SNRI stimulează recaptarea acestor doi neurotrasmițători care sunt de importanță critică în depresie, serotonina si neuroepinefrina. SNRI înseamnă “serotonin neuroepinephrine reuptake inhibitors”.

Mecanism: acest tip de antidepresive are o acțiune duală inhibând recaptarea atât de serotonină cât și de neuroepinefrină de către celulele care trimit semnalul nervos.

Medicamente din acest grup sunt de ex Venlaflaxine (Efexor) și Duloxetine (Cymbalta).

Preparatele de tip MAO-inhibitori

MAO înseamnă monoamine oxidase inhibitor. Aceste medicamente nu sunt utilizate ca primă alternativă în tratamentul depresiei deoarece ele pot să interfere cu alte medicamente și /sau alimente care conțin aminoacizi de tipul tiraminei, ca de ex brânză, carne sau băuturi alcoolice.

Mecanism: medicamentele din grupa MAO inhibă o enzimă denumită monoaminoxidaza (MAO) care este implicată în metabolizarea neurotrasmițătorilor. În acest fel, MAO are efect de creștere a cantității de neurotransmițători activi în creier.

Medicamente antidepresive din categoria MAO-inhibitori sunt de ex Moclobemide (Aurorix). 

Mirtazapine (Remeron)

este un antidepresiv care nu se încadrează exact în grupele menționate mai sus. Mecanismul de acțiune al Mirtazapinului nu este stabilit, probabil că acesta acționează prin inhibarea receptorilor de tip adrenerg și produce creșterea accesului la neuroepinefrină. Mirtazapinul are un efect de somnolență ca reacție adversă frecvent întâlnită și ar trebui luat la culcare. 

Bupropion (Wellbutrin)

este o altă substanță din noua generație de medicamente antidepresive. Acesta aparține clasei chimice de aminochetoni. Acțiunea sa este de a inhiba recaptarea de neuroepinefrină ca și de dopamină. Pe lânga efectul antidepresiv Bupropion este de folos celor ce doresc să se lase de fumat.

Antidepresivele triciclice

reprezintă prima generație de antidepresive. Membrii importanți ai acestui grup sunt Clomipramina (Anafranil), Imipramine (Imipramil) și Amitriptilina. Acest grup provoacă mai multe reacții adverse decât noua generație de medicamente antidepresive, cum ar fi de ex uscăciunea gurii, vedere încețoșată ca și tensiune arterială scazută. De asemenea aceste medicamente sunt mult mai periculoase când se supradozează. Reacțiile adverse sunt principalul motiv pentru care triciclicele nu prea sunt folosite în prezent, și de ce Prozac și alte medicamente din noua generație de antidepresive s-au folosit pe scară mai largă in momentul apariției lor în comparație cu triciclicele. Nu este vorba despre efecte mai bune ci de efecte adverse mai reduse decât ale triciclicelor.

Antidepresivele triciclice sunt încă folosite, în special în tratamentul formelor severe de depresie sau în tratamentul depresiilor rezistente, atunci când antidepresivele mai noi nu sunt suficiente.

Antidepresivele triciclice sunt oarecum mai “puternice” decât cele aparținând antidepresivelor din generația a doua. Medicamentele antidepresive triciclice sunt denumite așa deoarece structura chimică a acestor substanțe are la baza trei cercuri benzenice. Cele mai multe dintre ele acționează prin inhibarea selectivă a receptorilor de serotonină si neuroepinefrină. 

Anxioliticele

Când depresia este însoțită de anxietate, și de regula așa se întâmplă, un medicament împotriva anxietății (denumit și anxiolitic) poate fi adăugat tratamentului. Acest tip de medicamente acționează în câteva ore, unele chiar în câteva minute. Pacientul obține o reducere a stării de anxietate în timp ce starea de tristețe nu se reduce foarte mult. Medicamente din grupul anxioliticelor este de ex Atarax (Hidroxizin).

Un alt grup de medicamente numite benzodiazepine ca de ex Oxazepam, Diazapam sunt folosite pentru tratarea componentei anxiolitice a depresiei. Componenta anxiolitică oricum variază de la caz la caz așa că prescripția de medicamente este individuală. De obicei un medicament împotriva anxietății este prescris numai la începutul primelor săptămâni de tratament până când medicamentul antidepresiv începe să aibă efect.

 

Litiul

Tratamentul cu litiu este un tratament vechi folosit în tulburarea bipolară dar litiul poate fi de asemenea o opțiune de tratament în depresiile unipolare la pacienții care nu au înregistrat efect la alte antidepresive. Mecanismul de acțiune al litiului nu este încă stabilit. Folosirea litiului este limitată însă de reacțiile sale adverse cum ar fi afecțiuni ale rinichilor ajungându-se după administrarea îndelungat la insuficință renală, boli de piele cum ar fi psoriazis sau diaree cronică.

 Image courtesy of dream designs at  FreeDigitalPhotos.net