Terapia interpersonalăTerapia depresiei pe bază de manual

Cunoscută sub denumirea de terapie interpersonală sau în limba engleză Interpersonal Pychotherapy (IPT) aceasta este o formă scurtă de psihoterapie, bine structurată, bine documentată, bazată pe manual, care cuprinde între 12-16 ședințe, o ședință pe săptămână.

Terapia interpersonală (IPT) este o formă de terapie individuală dezvoltată de Gerald Klerman and Myrna Weissman în Pittsburgh, Statele Unite ale Americii, între 1970-1980.

Metoda a fost destinată tratării persoanelor cu depresie majoră în fază acută dar metoda a fost folosită recent ca tratament de întreținere pentru prevenirea aparției de noi episoade depresive. Terapia interpersonală a fost testată în tratarea altor tulburări psihice.

Potrivit teoriei care stă la baza terapiei interpersonale depresia este înțeleasă într-un context psihosocial. IPT pune accent pe modul în care persoanele deprimate fac față interacțiunilor și relațiilor sociale. Acest tip de terapie scoate în evidență relațiile interpersonale disfuncționale.

Din perspectiva teoriei care stă la baza psihoterapiei interpersonale simptomele depresive sunt legate de felul defectuos în care persoana suferindă funcționează în relațiile interpersonale.

Ipoteza este că depresia este cauzată și susținută de probleme interpersonale. În același timp depresia este o consecință a problemelor de relaționare.

Scopul psihoterapiei interpersonale este de a elibera persoana de simptomele depresive prin rezolvarea problemelor interpersonale actuale. Psihoterapia interpersonală nu se ocupă de probleme interpersonale care țin de trecut.

 

Modelul psihoterapiei interpersonale în tratarea depresiei

Psihoterapia interpersonală are trei faze. În prima fază terapeutul adună informații, face analiza și diagnoza relațiilor interpersonale ale persoanei deprimate. Care sunt interacțiunile sociale cu probleme? Sunt probleme în relațiile cu partenerul de viață, părinții, colegii etc? Cum se manifestă aceste probleme și cum afectează ele sănătatea psihică a persoanei?

Faza a doua este destinată lucrului efectiv cu problemele. Simptomele depresive sunt puse în legătură cu una dintre cele patru categorii mari de probleme (conform teoriei IPT):

  • suferință după decesul unei persoane dragi;

  • conflicte interpersonale în cuplu sau cu alți membrii ai familiei ca părinți, copii sau colegi;

  • schimbări în rolurile interpersonale ca de ex recent căsătorit, recent divorțat sau un nou rol profesional în urma unei promovări sau degradări;

  • capacitate insuficientă de a iniția și a menține relații interpersonale apropiate.

Ultima fază este destinată evaluării progresului obținut în timpul psihoterapiei și discutării strategiilor de prevenire a apariției de noi episoade de depresie.

Aceste probleme interpersonale sunt legate de evenimente de viață. Persoanele care suferă de depresie au nevoie de abilități sociale pentru a putea face față cerințelor. Aceste abilități sociale sunt dezvoltate în cadrul terapiei.

IPT este un gen de terapie care presupune munca în afara ședințelor de psihoterapie. Terapeutul și persoana deprimată sau clientul, termen care se folosește în limbaj curent în psihoterapie, lucrează centrați pe problemă. Ei fac legătura între simptomele depresive și relațiile interpersonale disfuncționale (adică problema) și lucrează cu această problemă folosind strategii ca:

- testarea de moduri diferite de a face parte dintr-o relație și evaluarea efectului obținut;

- găsirea unei soluții noi la un conflict interpersonal, testarea soluției și evaluarea rezultatului;

- încercarea de a stabili noi relații interpersonale;

- încercarea de rezolva o criză prin înlocuirea comportamentelor care duc la conflict.

IPT este o formă de terapie individuală dar a fost testată și ca terapie de grup.

IPT a fost recent testată ca formă de terapie prin telefon cu rezultate promițătoare.

 

Image courtesy of artur84 at FreeDigitalPhotos.net