Demența Alzheimer Demența corticală și subcorticală

După localizarea procesului patologic întâlnim demența corticală și subcorticală, fără a se face o delimitare absolută deoarece structurile creierului funcționează ca întreg. Localizarea leziunilor în zona corticală, unde principalul neurotransmițător este acetilcolina, se traduce clinic prin afectarea funcțiilor psihice ca vorbire, memorie, înțelegere, motricitate și efectuarea operațiilor de calcul. Apar simptome ca afazie, amnezie, apraxie, agnozie, acalculie.

 

Image courtesy of imagerymajestic at FreeDigitalPhotos.net

 

Afazia reprezintă incapacitatea de exprimare și/sau înțelegere a limbajului (scris sau vorbit).

Amnezia reprezintă o tulburare care se referă la incapacitatea de întipărire în memorie a noi informații ca și la incapacitatea de reactualizare a informației deja memorate și înmagazinate în memorie.

Apraxia este o tulburare care se referă la incapacitatea de a efectua mișcări sau activități deși, dorința și capacitatea fizică există.

Agnozie reprezintă o tulburare caracterizată prin lipsa capacității de recunoaștere a obiectelor, persoanelor văzute, auzite deși nu există deficiențe la nivelul auzului, văzului sau simțului tactil.

Acalculie reprezintă o tulburare caracterizată prin incapacitatea de recunoaștere a cifrelor și simbolurilor matematice ca și de efectuare a calculelor matematice simple (ex adunări, scăderi).

Localizarea leziunilor în zona subcorticală este legată de leziuni ale diferitelor formațiuni din creier (ganglionilor bazali, talamus și capsula internă) unde principalii neurotransmițători sunt dopamina, noradrenalina, serotonina, GABA, acetilcolina. Are loc afectarea funcțiilor psihice ca atenție, motivație, afectivitatea. Apar simptome ca apatia, reducerea interesului, depresia. Demența subcorticală se întâlnește în boala Parkinson, boala Huntington, infarcte cerebrale localizate subcortical, tumori.

 

Tipuri de demență la vârstnici

 

Boala Alzheimer - Simptome

Boala Alzheimer este departe cel mai cunoscut tip de demență.

Tabloul clinic al leziunilor din zona temporo-parietală a creierului este tipic și corespunde bolii Alzheimer, cu simptome amintite ca tulburări de memorie, apraxie, agnozie, afazie, acalculie.

Boala Alzheimer a fost descrisă de Alois Alzheimer în anul 1906 la o femeie cu simptome ca memorie deteriorată, dezorientare, halucinații, idei delirante, probleme de comunicare. La autopsie s-a descoperit atrofia creierului iar microscopic s-au observat modificări ale celulelor nervoase și formarea de plăci senile. De abia prin anul 1980 s-a detectat că aceste plăci sunt formate în urma degradării unei proteine (precursoare de amiloid) care a dus la formarea a ceea ce astăzi denumim beta-amiloid.

Boala Alzheimer este o boală progresivă, cu o evoluție de până la 10-15 ani, boală letală prin complicațiile care apar pe fundalul ei. Evoluția bolii poate fi împărțită în patru stadii de demență: ușoară, moderată, avansată și gravă. 

 

  1. Demența ușoară. Debutul timpuriu al Bolii Alzheimer se caracterizează prin deteriorări cognitive ușoare: memoria este afectată, apare uitarea, dificultatea de a găsi cuvinte potrivite pentru lucruri, acțiuni sau evenimente. Capacitatea de prelucrare simultană a informațiilor slăbește. Persoana în cauză se descurcă în continuare, cu dificultăți, în activitățile zilnice, iar persoanele din jur pot trece cu vederea aceste schimbări. Testele cognitive sau investigațiile nu pot preciza un diagnostic în acest stadiu, tabloul simptomatic fiind destul de variat. Capacitatea de autoîngrijire se păstrează, cu posibile omisiuni în activitățile zilnice.

  2. Demența moderată. Uitarea duce încetul cu încetul la probleme evidente în viața zilnică. Memoria evenimentelor recente se deteriorează. Gândirea abstractă se reduce ca și capacitatea de organizare și planificare. Limbajul este evident afectat, persoana în cauză are dificultăți din ce în ce mai evidente în a-și găsi cuvintele sau dificultăți în a înțelege ceea se vorbește. Capacitatea de a citi, scrie sau număra este afectată. Abilitatea de a se descurca în locuri publice care implică orientarea spațială se reduce, ceea ce face imposibilă lăsarea persoanei respective singure într-un loc căci aceasta nu mai găsește drumul înapoi. În planul capacității de autoîngrijire: persoana are dificultăți cu igiena personală, uită să facă duș zilnic, are dificultăți în a se îmbrăca, dezbrăca, devine suspicioasă și iritabilă, devine înceată și neorganizată în efectuarea activităților zilnice. Inventarul economiei proprii: nu mai poate ține evidența banilor, a cheltuielor, nu mai poate efectua plata facturilor, nu mai poate să dea un telefon, nu mai poate să-și ia medicamentele la ore stabilite etc. Folosirea aragazului sau punerea în funcțiune a mașinii de spălat, lucruri practice ce solicită capacitatea cognitivă, devine dificilă, imposibilă.

  3. Demența avansată. Memoria evenimentelor mai îndepărtate se pierde, ca și orientarea în prezent. Memoria evenimentelor îndepărtate din copilărie sau tinerețe se păstrează relativ dar nu și datele exacte. Conștientizarea dificultăților sau a bolii lipsește. Se agravează dificultățile de limbaj, ca atare persoana în cauză nu mai înțelege ce i se spune și nici nu mai poate să-și exprime gândurile (verbal sau în scris). Capacitatea de orientare în spațiu și timp devine atât de perturbată încât persoana afectată poate să meargă ore în șir, pierdută, fără să se mai îndrepte spre casă. Stimulii senzoriali vizuali sunt inadecvat interpretați, apar halucinații, dificultăți în a recunoaște fețe cunoscute. Schimbarea devine din ce în ce mai dramatică. Capacitatea de autoîngrijire: semnificativ diminuată, de fapt persoana suferindă nu se mai descurcă în a-și asigure nevoile de igienă personală, să-și facă de mâncare, să facă cumpărături etc. Manifestări emoțional-comportamentale: iritabilitate, nervozitate, neliniște psihică și motorie, deplasare continuă, apar manifestări mai grave ca agresivitate împotriva celor din jur, cel în cauză lovește, dă cu picoarele, dă cu pumnii, nu colaborează la efectuarea igienei personale, strigă continuu, nu doarme, aruncă injurii verbale asupra celor din jur. Nu toate persoanele afectate au acest comportament.
  1. Demența gravă. În ultimele stadii de evoluție ale demenței persoana în cauză nu se mai recunoaște pe sine însuși sau membrii de familie, limbajul se reduce la câteva cuvinte izolate, limbaj monoton, sărac, deprinderile de igienă ca mersul la toaletă se pierd, apare incontinența urinei și a materiilor fecale, comportamentul caracterizat prin strigăte, indiferent că e zi sau noapte, poate fi prezent. Comunicarea cu lumea externă se rupe. De obicei moartea se produce prin complicații ca pneumonie, infarct, accident cerebral, stare generală agravată, bolnavul refuzând să mănânce sau să consume lichide, ceea ce duce la malnutriție și deshidratare.

Simptome Demența Vasculară

Spre deosebire de celelalte tipuri de demență, demența vasculară poate fi prevenită dacă simptomele și etiologia vasculară sunt identificate la timp.

Simptome de deficit cognitiv ar putea de timpuriu să atragă atenția:

  • încetinirea gândirii, astfel gândurile persoanei afectate se restrâng la anumite subiecte, raționamentele, argumentele, explicațiile devin extrem de simple sau lipsesc;
  • deteriorarea gravă a atenției, mobilitatea, concentrarea sunt serios afectate, persoana în cauză nemaiputând urmări șirul gândurilor proprii sau ale altora, stimulii simultani vizuali, auditivi, tactili din mediul înconjurător nu mai pot fi prelucrați, informația trece neobservată, ignorată;
  • pierderi de memorie, se pierd informațiile recente și mai apoi informațiile din memoria de lungă durată, orientarea în timp și spațiu este incompletă, persoana în cauză nu mai știe când s-a născut, nu mai poate să redea în ordine cronologică evenimente întâmplate din viața sa; 
  • dificultăți de limbaj și dificultăți de înțelegere, persoana nu-și mai găsește cuvintele; vocabularul se restrânge la cuvinte foarte uzuale iar cuvintele abstracte nu mai sunt înțelese;
  • schimbări de dispoziție; 
  • modificări de comportament. 

Uneori deficitul cognitiv se confundă cu depresia! Se tratează depresia fără a se bănui simptome de demență.

În acest timp, dacă problema nu este identificată într-un stadiu incipient, nu se fac investigații și tratament, simptomele de demență continuă să se instaleze și să evolueaze progresiv.

 

Simptome demența frontotemporală

În acest tip de demență predomină tulburări de tip afectiv, tulburări de comportament și personalitate, dificultăți în gândire și limbaj: 

  • tulburări de dispoziție, iritabilitate, impulsivitate;
  • lipsite de empatie, lipsite de căldură și apropiere față de alți oameni;
  • comportament dezinhibat, diferit de comportamentul obișnuit al persoanei în cauză;
  • retragere, izolare socială, comportament apatic, dezinteresat de ceilați din jur;
  • comportament repetitiv, obsesiv, compulsiv, persoanele în cauză fiind obsedate de o anumită rutină sau mod de desfășurare, de execuție a acțiunii; 
  • dificultați de limbaj, cei afectați nu-și găsesc cuvintele;
  • limbaj neadecvat, nepoliticos, adresează injurii altora fără motiv;
  • limbajul se reduce la câteva cuvinte;
  • capacitatea de comunicare prin limbaj verbal se restrânge până la mutism (nu vorbesc deși au capacitatea);
  • probleme în găsirea cuvintelor și articularea lor; dispare treptat inițiativa în începerea unei conversații, răspunsurile la întrebările altora sunt stereotipe, automate, persoana însăși nu adresează întrebări altora;
  • incapacitatea utilizării limbajului abstract și a simbolurilor, semnelor abstracte;
  • gândirea devina simplă, automată, fără a putea planifica, organiza activități sau a lua decizii;
  • capacitatea de a raționa asupra cauzelor și consecințelor acțiunilor proprii sau ale altora este serios perturbată, apare lentoarea în gândire.

 

Simptome Demența cu Corpi Lewy

La simptomele generale de demență se adaugă unele simptome caracteristice:

  • halucinații vizuale;
  • comportament fluctuant, schimbător, imprevizibil, cu diferite grade de confuzie, de la un moment la altul;
  • încetinirea mișcărilor, apariția de mișcări ca în Parkinson;
  • diminuarea sensibilității la gust;
  • probleme de înghițire;