Tratamentul demențeiCum se tratează demența?

Demența este o condiție patologică progresivă pentru care nu există tratament. Există medicamente care, într-o oarecare măsură, în anumite perioade, încetinesc evoluția declinului cognitiv. De bază rămâne îngrijirea și sprijinirea persoanelor cu demență ca și profilaxia demenței.

 

Image courtesy of Grant Cochrane at FreeDigitalPhotos.net

 

Tratamentul bolii Alzheimer

Persoanele diagnosticate cu Boala Alzheimer ar trebui să primească tratament farmacologic. Există medicamente care, se presupune că încetineasc evoluția simptomelor de deficit cognitiv din demență pe perioade de timp, în fazele de început, nefiind încă descoperite medicamente care să vindece. Deoarece singura dovadă legată de Alzheimer este că transmisia de impulsuri la nivel colinergic este înrăutățită există medicamente, așa numitele inhibitori de colinesterază.

  • Donezepil (Aricept) este un medicament cu efect puternic la nivelul neuronilor, efect pe termen lung de inhibare a enzimei colinesterazei. Efectele secundare ale Donezepilului sunt blânde cum ar fi greață, vărsături sau diaree;
  • Alt medicament este Rivastigmin (Exelon), cu efecte secundare mai pronunțate;
  • Se adaugă Galantamin (Reminyl), care pe lângă efectul de inhibare a colinesterazei are și efect de stimulare a receptorilor de nicotina din creier;
  • Memantin (Ebixa) face parte dintr-o altă clasă de medicamente care inhibă glutamatreceptorii din creier, numiți și NMDA receptori. 

Instituirea tratamentului cu inhibitori de colinesterază în tratarea bolii Alzheimer se va evalua după trei luni, cu gândul la faptul ca aproape o treime dintre pacienți nu răspund la tratament. Eventuale semne de îmbunătățire a funcției cognitive încurajează continuarea tratamentului, eventual mărirea dozei. În cazurile severe se recurge la Memantin. Tratamentul se va continua și efectele se vor evalua continuu; boala Alzheimer nu se videcă. Boala Alzheimer evoluează progresiv, funcțiile cognitive se reduc în fiecare an. În momentul în care evoluția se înrăutățește se pune problema dacă se continuă tratamentul. 

Potrivit ipotezei că acetilcolina se reduce la vârste înaintate s-au încercat medicamente care reduc metabolizarea acetilcolinei care există în creier, proces prin care s-a ajuns la funcții cognitive mai bune. Nu se produce o vindecare și nici o încetinire a progresului demenței decât temporar!

Tratarea bolii Alzheimer nu se restrînge la funcțiile cognitive. Tulburările afective trebuie avute în vedere și tratarea depresiei, iritabilității, stării de neliniște și motricitatea. Efecte bune au preparatele antidepresive de tip SSRI, ca de ex. Citalopram sau preparate din grupa MAO-inhibitori ca  de ex. Moklobemide. Nu se recomandă utilizarea de benzodiazepine sau opioide la vârstnici.

Direcții de cercetare în boala Alzheimer: se caută medicamente care să oprească formarea de depozite de amiloid. De asemenea se caută medicamente care să împiedice formarea de neurofibrile prin procese chimice la nivelului unei proteine numite Tau, procese în care sunt implicate enzime numite kinaze. Există și ipoteza radicalilor liberi care ar afecta creierul datorită unui nivel scăzut de antioxidanți. Altă teorie susține că inflamația creierului ar duce la procese degenerative și deci la boala Alzheimer. Se studiază diferiți markori ca semnal al unei reacții imunologice. Tratarea cu antiinflamatorii nu a dat nici un efect clinic, teoria ar putea avea semnificație în profilaxia bolii. Teoria hormonală pornește de la idea că predominant femeile sunt afectate de boala Alzheimer și că estrogenul ar avea efect protector împotriva bolii, ceea ce s-a și dovedit. Pe de altă parte tratarea cu estrogen la vârste înaintate crește riscul de tromboză venoasă și cancer la sân.

Tratarea altor tipuri de demențe, ar avea rezultat. Astfel, în cazul demențelor vasculare, este importantă identificarea semnelor de accident vascular cerebral și instituirea tratamentului înainte de afectarea ireversibilă a creierului. 

Tratamentul în cazul demențelor secundare:

  • administrarea de vitamina B12 sau acid folic în cazul demențelor produse prin deficiența de vitamina B12 sau acid folic;
  • terapia hormonală în cazul deficienței de hormoni tiroidieni;
  • profilaxia demenței prin reducerea factorilor de risc: tratarea hipertensiunii arteriale, tratarea hipercolesterolemiei.

Cel mai important tratament în cazul demențelor este planificarea și organizarea îngrijirii persoanei suferinde.