SchizofrenieCe este schizofrenia?

Schizofrenia este o psihoză și este o problemă serioasă de sănătate psihică care conduce la suferința persoanei în cauză și a celor din jurul său. Fie și numai eticheta socială de bolnav psihic sau schizofren duce ea însăși la suferință.

Psihoză înseamnă mai simplu perceperea și înțelegerea distorsionată, deformată a realității; persoana psihotică are iluzii, idei delirante, halucinații, gânduri distorsionate despre sine și mediul său de viață.

 

 

Image courtesy of Victor Habbick at FreeDigitalPhotos.net

 

În categoria psihoze intră schizofrenia dar psihozele nu se reduc la schizofrenie. Se vorbește despre un sindrom schizofren.

Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, DSM-IV-TR (APA, 2000) după simptomatologia în momentul diagnosticării, se disting mai multe tipuri de schizofrenie cum ar fi:

  • paranoidă;

  • dezorganizată sau hebefrenie;

  • catatonă;

  • nediferențiată;

  • și schizofrenie reziduală.

În schizofrenie se produc dereglări ale funcțiilor Eului, care este una dintre instanțele psihice. Apar tulburări de identitate. Suferindul nu mai face distincția între el și lumea înconjurătoare, ca și cum ar exista mai multe instanțe ale Eului. Persoana suferindă are trăirea că gândurile sunt gândite de un altul, sunt trimise prin unde radio etc.

Schizofrenia este o tulburare psihică complexă, severă, cu debut insidios și simptome variate, cu o evoluție îndelungată și prognoză gravă. Studiată încă de la sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX boala a fost denumită demenția praecox (Emil Kraepelin), schizofrenie (Eugen Bleuler) iar Kurt Schneider a intuit mai multe tulburări sub umbrela schizofreniei.

 

Ce trebuie să stim despre Simptomele Schizofreniei

  • sunt variate, diverse, bizare, fluctuante; 

  • nu există simptome (unul sau mai multe simptome) care apar la toți suferinzii, simptomelor schizofreniei sunt individuale;

  • simptome cu apariție timpurie fac trimitere destul de devreme la diagnosticul de schizofrenie (cum ar fi afectivitatea săracă, adică emoții în număr și intensitate redusă; afectivitatea inadecvată la realitatea înconjurătoare, de ex. persoana în cauză trăiește emoția de bucurie într-o situație tragică);

  • există și simptome nespecifice care apar și în alte tulburări psihice;

  • nu există un simptom specific schizofreniei (numit în limbaj medical semn patognomonic);

 

  1. simptomele din schizofrenie se împart, după caracterul simptomelor, în:
    • prodromale și nespecifice schizofreniei (care preced debutul schizofreniei); 

    • pozitive (de ex asociații fără logică, neologisme, idei delirante bizare sau non-bizare și halucinații);

    • negative (de ex afecte sărace, absente, lipsa motivației, a voinței etc)

    • cognitive (altele în afară de tulburările de gândire, care se referă la atenție, memorie etc).

  2. simptomele din schizofrenie se împart, după funcția psihică afectată (de ex gândire etc), în tulburări:
    • de gândire;

    • de percepție;
    • ale afectivității 

    • ale motricității;
    • motivației și voinței;

    • ale memoriei, atenției și rezolvării de probleme.

 

Simptomele care preced debutul schizofreniei

Sunt de exemplu iritație, neliniște, stare depresivă, tulburări de somn, ieșiri agresive, izolare socială, trăirea impresiei că ceilalți vorbesc pe la spate. Aceste semne și simptome sunt nespecifice schizofreniei. Ele pot să apară și în alte tulburări. Se face legătura cu schizofrenia doar dacă aceste simptome sunt urmate de simptome clare, manifeste, de schizofrenie.

 

Simptomele pozitive ale schizofreniei

Se referă la tulburări de gândire. Ceea ce iese în evidență este traiectul gândurilor, care se exprimă prin limbaj. Se produce un fel de stop în gândire, gândurile se reiau cu un alt traiect, diferit de al gândurilor anterioare, ceea ce dă impresia de gânduri trunchiate, tăiate. Se produc asociații fără logică, care nu pot fi înțelese de către ceilați. Are loc inventarea de cuvinte noi. Vorbirea seamănă cu o salată de cuvinte, fără înțeles.

La nivelul conținutului gândirii asociațiile normale între cuvinte slăbesc, își pierd din logică. Apar idei delirante care sunt credințe stabile, durabile, care nu corespund realității. Ideile delirante pot fi idei bizare, care nu sunt nici pe departe legate de realitate, și a căror prezență satisface criteriul de diagnostic al schizofreniei conform DSM-IV-TR. De ex persoana suferindă are ideea că copacul îi vorbește, ideea că cineva/sau ceva îi controlează gândurile).

Ideile non-bizare sunt cele care, ar putea fi plauzibile, s-ar putea întâlni în realitate. De ex persoana suferindă are ideea fixă că este urmărită de cineva.

Simptome pozitive sunt și halucinațiile care sunt tulburări de percepție. Cele mai frecvente în schizofrenie sunt halucinațiile auditive. Persoana aude voci care-i vorbesc în absența unor oameni. 

 

Simptomele negative ale schizofreniei

Sunt legate de reducerea funcțiilor psihice implicate în relații și activități cu ceilalți. 

Interese: scăderea interesului, scăderea dorinței de a se implica în activități, pasivitate; 

Voință: lipsă de voință;

Motivație: lipsă de motivație;

Emoții: emoțiile devin plate, uniforme, adică nu variază ca tip și intensitate. Este vorba atât despre emoții pozitive cât și despre cele negative. Cel în cauză pare lipsit de emoții, și mai mult, emoțiile nu sunt adecvate mediului și evenimentelor din mediu (de ex râde când e de plâns). Persoana suferindă își pierde capacitatea de a trăi emoția de bucurie sau plăcere. 

Limbaj: limbajul și vocabularul se restrâng, întrebările și răspunsurile devin limitate, stereotipe, nu variază, se pot reduce numai la Da sau Nu și nu sunt adecvate la contextul discuției.

Comportamentul și relații sociale: izolarea, retragerea socială, dispare orientarea către relații sociale.

 

Simptomele cognitive ale schizofreniei

Sunt memorie deteriorată, capacitate de atenție și concentrare redusă, ceea ce se remarcă într-o conversație obișnuită sau în desfășurarea unei activități. Timpul de reacție la stimulii din mediu crește deci persoana apare ca fiind mai lentă în reacții. Mobilitatea atenției se reduce ceea ce face greoaie concentrarea pe stimuli variați, concomitenți. Apar dificultăți în învățarea de lucruri și deprinderi noi. Fumatul ameliorează funcțiile cognitive la schizofreni prin acțiunea nicotinei. Mai multe informații despre nicotina și schizofrenie în articolul ”Efectele fumatului în schizofrenie”