Factorii genetici și depresia majoră Se știe deja că, în unele familii, există o probabilitate mai mare de apariție a tulburărilor psihice. În ultimii ani s-au accentuat cercetările în domeniul geneticii bolilor psihice. Este depresia majoră determinată de materialul genetic? Studiile de cercetare continuă.

În lumea stiințifică s-au făcut progrese în depistarea genelor care contribuie la apariția cancerului de sân, a cancerului pulmonar, a lupusului sau a bolii Parkinson dar nu s-a ajuns încă la depistarea genelor care conduc la apariția depresiei majore. Material genetic de la persoane suferinde de depresie majoră a fost comparat cu material genetic de la persoane care nu au suferit niciodată de această boală. Nu s-a semnalat nici o diferență.

Prin analiza comparativă a materialului genetic obținut doar de la un grup de femei cu depresie majoră cu materialul genetic obținut de la un grup mixt de persoane cu depresie majoră recurentă a atras atenția o genă pe cromozomul 3 dar care nu a fost suficient de convingătoare pentru a trage concluzii.

Când se caută explicații ale rezultatelor nesatisfăcătoare ale studiului factorilor genetici ai depresiei majore se discută despre populația pe care s-a făcut studiul, care poate fi prea mică, de câteva zeci de mii de persoane cât și despre interacțiunea factorilor de risc din mediu cu materialul genetic, care nu s-a luat în considerare simultan. Cercetătorii de la Universitatea North Caroline (SUA) caută chiar factori genetici comuni schizofreniei, bolii bipolare și depresiei majore.

Un număr de opt studii s-au centrat pe factorii genetici ai depresiei majore până în momentul de față. Doar un studiu condus de oameni de știință germani și americani a condus la identificarea unui transportor de aminoacid în hipocampus, o parte din creier care se presupune că e implicată în patofiziologia depresiei majore.