Activitatea fizică și depresia severă Un nou studiu danez ridică semne de întrebare în privința efectului exercițiilor fizice în tratarea depresiei severe.

Cercetători danezi au alocat persoane cu diagnosticul depresie majoră unor grupuri de exerciții aerobice și grupuri de streching. Intervențiile s-au desfășurat pe o perioadă de trei luni.

Simptomele depresive s-au monitorizat cu ajutorul Scalei de Depresie Hamilton și a Inventarului de Depresie Beck.

Depresia majoră sau depresia unipolară se așteaptă să devină până în anul 2030 a doua sursă de îmbolnăvire pe plan global care va duce la incapacitate de muncă. Depresia are ca prima linie de tratament antidepresivele și psihoterapia sau o combinație a acestora două. Aderența scăzută la tratamentul medicamentos ca și rata crescută a persoanelor ce întrerup tratamentul medicamentos face ca interesul pentru forme complementare de tratare a depresiei să crească. De aici interesul pentru exercițiile fizice al căror efect antidepresiv a fost urmărit în câteva studii. Efectul antidepresiv ar fi legat de creșterea de neurotrofine și monoamine. Un prim studiu condus de aceeași autori nu a furnizat informații pozitive referitoare la efectul antidepresiv al exercițiilor fizice. Studiul de față (DEMO-II ) a inclus participanți între 18-60 de ani cu diagnosticul depresie majoră, din zona Copenhaga. Toți participanții au avut scoruri mai mari de 12 puncte pe Scala de depresie Hamilton (HAM-D17). S-au format două grupuri de intervenție, unul pentru aerobic și altul pentru streching. Intervențiile s-au aplicat de trei ori pe săptămână, timp de trei luni, în total 36 de ședințe.

HAM-D17 este un chestionar cu 17 întrebări, cu scoruri între 0-4 puncte, numărul total de puncte ce pot fi alocate fiind 52. Se evaluează simptomele depresive în timpul ultimelor două săptămâni. Un rezultat între 12-18 puncte este interpretat ca depresie ușoară, 18-24 puncte ca depresie moderată, scorul mai mare de 24 puncte este interpretat ca depresie severă.

Rezultate: la sfârșitul intervențiilor participanții și-au autoevaluat simptomele depresive prin completarea Inventarului de depresie Beck (BDI-II). Nu s-a constatat nici o diferență între cele două grupuri în ceea ce privește reducerea simptomele depresive ca efect al intervențiilor, adică al exercițiile fizice.