Modificări aduse Sindromului de Stres Posttraumatic în DSM-5

Sindrumul de stres posttraumatic Sindromul de Stres Posttraumatic cunoscut sub numele Posttraumatic Stress Disorder (PTSD), prezentat ca o tulburare de anxietate în DSM-IV-TR (Asociația Americană de Psihiatrie, 2000), este inclus într-un nou capitol în DSM-5. Sindromul de Stres Posttraumatic (PTSD) este una dintre condițiile psihiatrice care a suferit modificări în DSM-5 (2013).

Image courtesy of chrisroll at FreeDigitalPhotos.net

 

Noua versiune, DSM-5, a devenit publică în luna mai a anului 2013 în cadrul întâlnirii anuale a Asociației Americane de Psihiatrie (APA) în San Franciso, California. DSM-5 este o revizuire de 14 ani a DSM-IV (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale) publicat de APA. Mai multe informații despre activitatea Asociației Americane de Psihiatrie

Sindromul de Stres Posttraumatic sau PTSD este caracterizat în principal prin expunerea unui individ la un eveniment catastrofic, traumatic, care depăsește capacitatea acestuia de a face față situației traumatice. Se precizează în fiecare dintre criteriile de diagnostic, că un eveniment advers, catastrofic, precede PTSD.

DSM-IV-TR (APA, 2000) include Sindromul de Stres Posttraumatic în sindromul de anxietate.

DSM-5 include Sindromul de Stres Posttraumatic (PTSD) în categoria Tulburări legate de traumă și alți agenți de stres (Trauma-and Stressor Related Disorders). Din această categorie fac parte tulburări în care un eveniment advers, de natură traumatică sau nu, precede tulburarea psihică.  

Sindromul de Stres Posttraumatic (PTSD) se declanșează prin expunerea la stimuli ca moartea cuiva, amenințarea cu moartea, injurii serioase la adresa propriei persoane sau agresiune sexuală. Este vorba fie despre experiența directă a evenimentului traumatic, fie martor la un eveniment traumatic sau aducerea la cunoștință a faptului ca un eveniment traumatic i s-a produs unui membru apropiat al familiei sau prieten apropiat (cum ar fi amenințarea cu moartea, moartea violentă sau accident). De asemenea PTSD este întreținut de trăirea repetată sau expunerea la stimuli aversivi ai evenimentului traumatic prin intermediul mijloacelor media, imagini, poze, video, reportaje tv, filme.

Perturbarea cauzează stres considerabil din punct de vedere clinic cu consecință modificarea semnificativă a interacțiunilor sociale ale individului, capacitatea de muncă și alte funcții.

 

Modificări în criteriile de diagnostic ale Sindromului de Stres Posttraumatic (PTSD) în DSM-5

Spre deosebire de DSM-IV-TR (APA, 2000) se accentuează mai clar ce reprezintă un eveniment traumatic, ceea ce este important în diagnosticul PTSD. Se accentuează explicit agresiunea sexuală ca eveniment traumatic.

Reacții emoționale ale individului la evenimentul trumatic ca teamă intensă, lipsa de speranță, groază ca criterii de diagnostic ale PTSD în DSM-IV-TR (APA, 2000) au fost șterse considerându-se că ele nu sunt relevante pentru diagnosticul de PTSD.

O atenție mare se acordă simptomelor legate de comportament, împărțite în DSM-5 (APA, 2013) în patru grupe față de trei grupe în DSM-IV-TR (APA, 2000) :


1.    Retrăirea evenimentelor: apariția spontană a memoriilor legate de evenimentul traumatic, vise care se repetă, așa numitele flashbacks sau alte manifestări psihice stresante, repetate, prelungite;
2.    Evitarea: se referă la evitarea memorilor stresante legate de evenimentul traumatic, a gândurilor , stărilor emoționale sau a stimulilor externi care reamintesc de traumă;
3.    Gânduri sau stare de dispoziție negative: se referă la emoții de la sentimentul stabil, durabil, distorsionat de culpabilizare proprie sau a celorlați până la înstrăinarea de ceilalți, diminuarea marcantă a interesului pentru activități zilnice, care altădată produceau plăcere până la incapacitatea de a-și aminti aspecte cheie ale evenimentului traumatic;
4.   Stare de hipervigilență, de hiperexcitare, persoana suferindă se simte ușor jignită și reacționează prin agresiune, reacționează rapid la stimuli externi, de unde tulburări de somn.


DSM-5 accentuează reacția de fugă asociată cu PTSD, sau reacția de luptă.

DSM-5 anulează împărțirea în faza acută și cronică a PTSD.

DSM-5 anulează durata simptomelor de șase luni ca criteriu de diagnostic, durata simptomelor fiind redusă de la șase luni la mai mult de o lună.

DSM-5 include două noi subtipuri PTSD:


-    PTSD la copii mai mici de șase ani;
-    PTSD cu simptome disociative proeminente (fie trăirea sentimentului de detașare de propriul corp sau propria minte, fie trăirea senzației că lumea e ireală, distorsionată).

Se știe că PTSD apare la soldații care iau parte la război, alte intervenții militare. Se pare că subiect de discuție a fost denumirea de tulburare dată PTSD, unii lideri militari susținând că soldații nu solicită ajutor din cauza etichetării ca bolnavi psihici. PTSD continuă să fie considerat o tulburare psihică conform DSM-5.


Mai multe informații în limba engleză despre modificările aduse de DSM-5 Sindromului de Stres Posttraumatic.