Cauzele tulburarilor de personalitate Cauzele nu se cunosc. Aproximativ 5-10 % din populația adultă suferă, sub o formă sau alta, de o tulburare de personalitate. Aceste tulburări psihice sunt mai frecvent întâlnite la persoane ce provin din familii dezorganizate, cu consum de alcool și droguri, comportament agresiv sau încercări de sinucidere în familie.

 

 

 

Nivelul de educație al persoanelor suferinde este elementar, întâlnindu-se frecvent cazuri de persoane care și-au abandonat școala. Există și cazuri de persoane cu tulburări de personalitate cu nivel academic și abilități creative peste medie (ex. desen, muzică, film, pictură sau scrieri literare). 

 

Factorii de risc implicați în dezvoltarea tulburărilor de personalitate

sunt ereditari (genetici) și psihosociali. Semnele și simptomele tulburărilor de personalitate apar încă din adolescență sau mult mai devreme, din copilărie.

Factorii genetici

Materialul genetic, moștenit de la părinți, joacă un rol important în dezvoltarea tulburărilor de personalitate. S-a observat că aceste tulburări psihice apar mai frecvent la persoane care au în familie părinți cu tulburări psihice. Cercetările actuale se ocupă cu studiul materialului genetic legate de agresiune, anxietate, schizofrenie, depresie, comportamentul obsesiv-compulsiv sau tulburări de personalitate.  

Factorii psihosociali

sunt legați de traume în copilărie, maltratarea și abuzul din partea părinților, abuz sexual asupra copilului, ca și calitatea de martor la abuz și violență. Abuzul asupra copilului poate fi fizic și/sau verbal. Abuzul fizic constă în  maltratarea fizică a copilului (bătăi și pedepse sub diferite forme). Abuzul verbal constă în exprimarea verbală din partea mamelor cum că nu-și iubesc copii, amenințarea că îi vor abandona, amenințarea cu sinuciderea etc. ceea ce crește riscul dezvoltării tulburărilor de personalitate. Copii se simt neiubiți, neglijați, îndepărtați, nedoriți, vinovați, devin nesiguri, fără încredere în sine și în alții, paranoici, instabili emoțional.

Factorii de risc psihosociali sunt legați de mediul de dezvoltare psihică și formare a personalității. Se are în vedere dezvoltarea psihică și copilăria în familii dezorganizate, alături de părinți cu tulburări psihice, într-un mediu cu consum de alcool și droguri, cu deficiențe în îngrijire și educație. Se studiază rolul traumelor psihice, comportamentele agresive și conflictuale între membrii de familie, neglijarea emoțională a copilului, violența și abuzul în familie, absența unui membru al familiei (ex absența tatălui), dezvoltarea psihică alături de mame cu tulburări de personalitate sau alte tulburări psihice etc.

 

Toți acești factori duc la formarea și consolidarea personalității dizarmonice în perioada adolescenței. Astfel apar deficiențe în:

  • Dezvoltarea gândirii (se produc interpretări eronate ale semnalelor din mediul de viață). Distorsionarea gândirii duce la anticiparea unor consecințe nefavorabile sau catastrofale pentru persoana în cauză sau pentru cei apropiați. Distorsionarea gândirii se situează la granița cu psihoza, gândurile distorsionate nu sunt adecvate realității. De ex apar gânduri de urmărire, gânduri de vătămare sau atac la integritatea propriei persoane ca în cazul tulburării de personalitate paranoidă.
  • Dezvoltarea emoțională (răceală emoțională, capacitate imatură de trăire și reacție emoțională în cadrul contactelor cu alții, emoții inadecvate la mediul social). Creșterea și formarea personalității într-un mediu sărac în emoții pozitive de bucurie, dragoste, mulțumire, satisfacție duce la incapacitatea de trăire a acestor emoții. Dezvoltarea într-un mediu care nu oferă suficientă dragoste și siguranță, cu părinți detașați emoțional, cu reacții de rejecție a propriului copil, reacții de distanțare și detașare, duce la formarea unor modele de comportament și reacții similare la copil.

Individul cu deficiențe emoționale se simte nesigur, lipsit de modele adecvate de comportament emoțional. De ex apare agresivitatea trăită intens în cazul unei critici minore sau în imposibilitatea satisfacerii unei nevoi. Astfel, emoțiile devin fie prea intense, fie nediferențiate sau apare instabilitatea emoțională, trecerea rapidă de la o stare emoțională la alta ca în cazul tulburării de personalitate bordeline.

  • Dezvoltarea defectuoasă a capacității de interacțiune socială (cu alte persoane din mediul apropiat de viață sau cu persoane din cadrul autorităților sociale). Stabilirea de relații cu alții este greoaie, dificilă sau este evitată. Relațiile sunt lipsite de trăiri emoționale adecvate, apar relații reci, lipsite de comunicare și încredere, dominate de suspiciune și izolare, retragere socială ca în cazul tulburării de personalitate schizoidă.
  • Capacitatea de impuls-control. Viața într-un mediu de familie conflictual duce la formarea de comportamente reactive la stimulii de mediu. Astfel, controlul impulsurilor este slab, apar reacții neașteptate la stimulii psihosociali, de ex persoana sare la bătaie, se asociază cu necunoscuți, trece fără judecată la acte antisociale (ex furt, atacuri), se implică ca membru în grupuri cu acțiuni antisociale, criminale, ilegale.

Comportamentul unei persoane lipsită de un control adecvat al impulsurilor este reactiv, ceea ce înseamnă că comportamentul este o reacție la mediu și nu o elaborare în urma gândirii și raționamentelor, după analiza situațiilor cu avantaje, dezavantaje, consecințe etc, ca în cazul tulburării de personalitate antisocială.

De asemenea un control slab al impulsurilor duce la acte de automutilare și lezare a propriei persoane (de ex ingestia de medicamente în scop de sinucidere sau încercari de mutilare prin alte mijloace) ca în cazul tulburării de personalitate de tip bordeline.

Factorii care contribuie la dezvoltarea tulburărilor de personalitate (factori declanșatori) pot fi stresul, experiențele traumatice, dezmembrarea familiei, îmbolnăvirea sau dispariția unui membru al familiei, o boală incurabilă etc.  

 

Image courtesy of David Castillo Dominici / FreeDigitalPhotos.net