Diagnostic Tulburare de Personalitate

Stabilirea diagnosticului tulburare de personalitate este dificil, granița între personalitatea normală și personalitatea patologică nefiind clară. Intervin factorii culturali așa că aceleași modele de personalitate sunt acceptate într-o cultură (societate) și respinse în alta.

Diagnosticul tulburare de personalitate este necesar deoarece permite planificarea tratamentului ca și prognoza sănătății psihice a persoanei. Când stabilește diagnosticul de tulburare de personalitate medicul are în vedere simptomele dar, și mai important, gradul de disfuncționalitate al persoanei.

 

 

 

Simptomele tulburării de personalitate trebuie să aibă o semnificație clinică, să producă o disfuncție.

Simptomele sunt relatate de către persoana însăși de aceea experiența de evaluare a medicului contează.

Diagnosticul tulburare de personalitate se pune întotdeauna după o evaluare clinică!

Produce simptomul o disfuncție în viața persoanei respective? În ce grad tulburarea de personalitate împiedică persoana afectată să aibă o funcționare normală la locul de muncă, în școală, în familie și/sau societate?

 

Cum se stabilește diagnosticul tulburare de personalitate?

Există două sisteme de diagnostic utilizate în întreaga lume DSM-V (ultima ediție 2014) și ICD-10 (2010). 

Diagnosticul tulburare de personalitate este stabilit dacă criteriile de diagnostic cuprinse în una din aceste sisteme sunt îndeplinite.

Există criterii generale care trebuie satisfăcute preliminar pentru a se merge mai departe cu stabilirea diagnosticului tulburare de personalitate. 

  • personalitatea individului trebuie să se abată semnificativ de la ceea ce cultural este definit ca normal în mediul său de viață;
  • personalitatea individului, care se abate de la normele culturale, să funcționeze după niște șabloane inflexibile, repetabile și stabile în timp; 
  • aceste șabloane de personalitate să perturbe funcționarea persoanei respective în viața zilnică (la locul de muncă, școală sau în relații) și să ducă la suferința acesteia; 
  • aceste șabloane disfuncționale de personalitate să poată fi identificate în copilăria, adolescența timpurie a persoanei;
  • suferința să nu se datoreze unei boli somatice, consumului de substanțe psihoactive sau medicamente.

În afara criteriilor generale există criterii specifice fiecărei tulburări de personalitate care trebuie îndeplinite pentru a pune diagnosticul tulburare de personalitate. Citește mai mult despre simptomele și criteriile specifice de diagnostic ale tulburărilor de personalitate

Uneori este greu de trasat o linie între diferite tulburări de personalitate și se pun mai multe diagnostice de tulburare de personalitate. 

Simptomele pentru care o persoană caută ajutor sunt la prima vedere puse în legătură cu alte tulburări psihice sau somatice. Adică nimeni nu se duce la doctor din cauza personalității. Sunt de regulă probleme legate de relații, conflicte, agresivitate sau altele. Motivele pot fi diverse de aici dificultatea de diagnostic.

Dignosticul diferențial al tulburărilor de personalitate se face cu tulburări afective (de ex depresia) sau tulburări neuropsihiatrice (de ex ADHD).

 

Evaluarea psihologică

Evaluarea capacității intelectuale, verbale, cognitive, funcțiile memoriei, atenției este întotdeauna avută în vedere. Dacă medicul dvs. suspectează o tulburare de personalitate și dacă observă devieri marcante atunci recomandă o evaluare neuropsihiatrică. Psihologul aplică o baterie de teste psihologice prin care se evaluează nivelul funcțiilor psihice (cogniția, limbajul, memoria etc dar și evaluarea agresivității și impulsivității). Testarea psihologică se finalizează cu un raport de evaluare psihologică.

 

Evaluarea socială

Tulburările de personalitate sunt văzute în context social și cultural. Ceea ce într-o cultură (societate) este catalogat ca tulburare de personalitate poate fi văzut ca normal în alta. Depinde de normele culturale (ceea ce este acceptat sau respins de majoritatea cetățenilor într-o societate).

Pentru a stabili diagnosticul tulburare de personalite se caută cu atenție date despre familia, rețeaua socială a persoanei afectate, care este sa situația economică, are un loc de muncă, cum funcționează persoana la locul de muncă, în general în societate. Evaluarea socială se face pentru a determina capacitatea de funcționare, eventual gradul de disfuncționalitate al persoanei afectate. Important este ca persoana afectată să fie însoțită de un aparținător/rudă/prieten apropiat care cunoaște bine persoana și poate să ofere informații.

 

Istoricul bolii

Medicul sau psihologul adresează întrebări despre dezvoltarea psihică în copilărie, perioada preșcolară și școlară, caută să identifice eventuale traume, accidente, modificări de comportament, modificări de dispoziție, comportament agresiv, impulsiv, deviant etc.

Evaluarea adecvată a agresivității și impulsivității este importantă datorită riscului de autovătămare și sinucidere pe care îl implică diagnosticul tulburare de personalitate.

Citește mai departe despre instrumente de testare și evaluare folosite în munca de diagnostic a tulburării de personalitate.

 

Image courtesy of imagerymajestic at FreeDigitalPhotos.net