Tulburarea de personalitate paranoidaTulburare paranoidă de personalitate face parte din grupul tulburărilor de personalitate numite excentrice alături de personalitatea schizoidă și schizotipală.

Persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă sunt caracterizate prin suspiciune și neîncredere față de ceilalți oameni, credința că ceilalți au ca scop să le folosească, să le lezeze în vreun fel sau să le păcălească. Persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă se tem că orice informație personală ar putea fi folosită împotriva lor de aceea dacă ajunge în mâinile altora. 

 

 

 

 

Image courtesy of

artur84 at FreeDigitalPhotos.net

 

Caracteristicile tulburării de personalitate paranoidă 

Persoana cu tulburare de personalitate paranoidă are dificultăți în a acorda încredere celor din jur, în a-i vedea pe ceilalți oameni demni de încredere și loialitate. Suspiciunea se referă la oameni în general. Interpretarea acțiunilor, a evenimentelor din mediu se face conform acestor șabloane inflexibile, constante și continue de gândire. 

Persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă sunt supervigilente și în permanență observante ale mediului înconjurător, căutătoare de semnale de atenționare și semne care să le confirme ideea că sunt amenințate sub o formă sau alta. Atenția și memoria acestor persoane cu trăsături de personalitate paranoidă este orientată selectiv către stimulii asociați cu amenințarea. Odată detectate aceste semnale din mediul înconjurător sunt percepute și interpretate într-o manieră proprie, eronată. Memoria depozitează aceste informații asociate cu suspiciunea, neîncrederea, amenințarea și lezarea propriei persoane. Reactulizarea în memorie a acestor informații se face în mod prioritar. 


Tabloul clinic al tulburării de personalitate paranoidă 

  • suspiciune și neîncredere în alții;
  • ceilalți sunt văzuți ca persoane care cu scopuri ascunse;
  • ceilalți sunt văzuți ca persoane care urmăresc să-l manipuleze, să-l folosească pe cel în cauză;
  • ceilalți sunt văzuți ca persoane care urmăresc să-i provoace o daună, materială sau morală;  
  • are dubii cu privire la loialitatea și încrederea în cei cu care vine în contact;
  • se teme de contacte cu alții, ocolește relațiile cu alții de teama că aceștia ar folosi relația în avantaj personal, și ar aduna informații pe care le-ar putea folosi împotriva sa; 
  • este sensibil la critici din partea altora, critici și insulte pe care nu le uită cu ușurință și la care reacționează radical;
  • ranchiunos, nu poate să uite și să ierte situații sau persoane care l-au jignit, umilit;
  • își acuză partenerul, fără motive reale, că îl înșeală.

 

Tulburare de personalitate paranoidă exemple

O persoană cu tulburare de personalitate paranoidă este atentă la toți trecătorii sau oamenii aflați într-un magazin fiind convinsă că fiecare dintre ei îi vrea răul, le urmărește privirea, gesturile și acțiunile în cele mai mici detalii. 

O persoană cu tulburare de personalitate paranoidă este convinsă că vecinul/altcineva vrea să-i ia viața se simte atacat și pus într-o situație periculoasă ori de câte ori vine în contact cu presupușii rău-făcători și nu numai. Chiar și numai amintirea vecinului sau detectarea în mediul apropiat a prezenței unor obiecte aparținînd acestuia duce la intensificarea ideilor paranoide. 

O persoană cu tulburare de personalitate paranoidă care este convinsă că locuința proprie este aflată sub supraveghere și că în interior există camere de luat vederi și microfoane, vede orice persoană care bate la ușă ca pe un spion care urmărește să-i lezeze imaginea de sine și integritatea personală.  

 

Diagnosticul diferențial al tulburării de personalitate paranoidă 

Persoana cu tulburare de personalitate paranoidă evită contactele umane deoarece se teme de ceilalți care sunt văzuți ca persoane ce vor să-l manipuleze, să-l lezeze pe cel în cauză. Spre deosebire de tulburarea de personalitate paranoidă, în tulburarea de personalitate schizoidă evitarea relațiilor umane are la bază sentimentul autoeficienței pe care persoanele schizoide îl au, acestea neavând nevoia de interacțiuni sociale. În tulburarea de personalitate evitantă persoana nu se implică în relații sociale, deși simte nevoia, de teama de a nu se simți rușinat, criticat sau respins.